Pentru a putea coexista în comunitate, încă de la naștere am fost învățați, de fapt siliți, să ne punem anumite măști, astfel uitând cine suntem în realitate, pierzându-ne autenticitatea și mergând pe drumuri străine, care nu au fost alese de liberul arbitru și care nu duc nicăieri, sau mai rău, ne rotim în cerc ca într-un labirint.
În timp ne identificăm atât de plauzibil cu măștile pe care le-am modelat, ne contopim cu ele și uităm să trăim autentic…uităm să fim noi…uităm să ne bucurăm de adevăratele valori ale vieții.
Educația, societatea dar și dorința de o mai bună integrare în societate ne pune bazele unei formări solide a tuturor măștilor pe care noi le afișăm. Prin minciună, fals și interes ne contemplăm imaginea măștii, o cizelăm, o lustruim ca într-un final să le purtăm identificându-ne perfect cu ele.
Avem tot atâtea măști câte situații și oameni întâlnim. Tendința de a fi perfecți, naivitatea, sensibilitatea la influențele diferitor factori interni sau externi ne împing cu viteza luminii către galeria de măști.
Cei mai mulți dintre noi avem idei foarte ciudate și deseori eronate despre cine suntem, reguli rigide despre cum viața trebuie trăită.
E foarte greu să ne dăm seama dacă în față avem un om adevărat sau doar o șlefuire, ba chiar imposibil de cele mai multe ori…
Sunt măști care în spatele intențiilor bune ascund răutăți și interese proprii,obscene chiar. Uneori vedem persoane bune și frumoase care de fapt nu sunt decât monștri, alteori vedem persoane mărețe, puternice și încrezute în forțele proprii, dar care ascund o multitudine de complexe, sunt vulnerabile și tot atât de fragile ca și frunzele de septembrie în bătaia vântului.
Sunt măști din cele mai diverse, de la cele ademenitoare, care te fac să te îndrăgostești, îți captează încrederea (de fapt ți-o răpesc), la cei ce au drept scop opusul, respingerea și îndepărtarea. Măștile au scopuri din cele mai variate…de la dorința de a afișa o imagine impecabilădespre sine, până la cea de a avea ceva de câștigat (avantaje).
Alții însă își schimbă măștile atât de frecvent și obsesiv în funcție de scopurile urmărite încât nu reușesc să se contopească cu imaginea măștilor, ducând la neconcordanța acestora, iar acest lucru devine vizibil.
Dar, ca și minciuna acest fals iese la iveală dezamăgindu-ne, surprinzându-ne… Descoperind falsul măștilor, scopurile meschine pentru care lupii iau față de miei, rămânem cu amarul gust al dezamăgirii. Descoperind că oamenii în fața cărora ne-am deschis sufletul, cei care se arătau buni, fideli și iubitori nu sunt decât niște actori care au avut un scop de atins și care după atingerea lui ne aruncă în sertar până la următoarea nevoie sau chiar mai rău, ne aruncă ca pe un gunoi.
Nu sunt un om pesimist, chiar nu, și acest lucru o pot confirma și cei ce mă cunosc, nu scriu aceste rânduri din pesimism, scriu doar despre un fapt atât de evident dar pe care avem tendința de al ascunde, de a-l nega…
Nonșalanța cu care oamenii își ating scopurile ne transformă în stânci, în veritabile cuburi de gheață și probabil acest lucru m-a făcut să scriu.
Încă de mici am fost impuși să gândim anumite lucruri, am învățat despre viață din reacțiile adulților din jurul nostru și astfel am cultivat măști, involuntar… Oamenii adesea se ascund nu doar de cei cu care vin în contact, ci chiar și de ei înșiși. Vibrația fericirii poate fi resimțită doar atunci când trăim bucuria stării de a fi.
Autodescoperirea este ceia ce ne va ajuta să trăim autentic, să ne eliberăm de zecile și sutele de fețe, să scoatem la suprafață adevărata față cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.
